Cadere libera

Oare te mai iubesc? Ultima oara cand ne-am vazut, nu mai erai asa de perfecta, frumoasa, desteapta sau simpatica. OAre ma iubesti? Poate ultima data cand te-am sarutat pe obraz, nu ti s-au mai taiat picioarele, poate nu mai simti fiorul acela pe sira spinarii in clipa in care m-ai vazut.

Imi spui ca incerci sa ma uiti. … sincer. Ultimul cuvant m-a durut. Mai mult decat orice palma mi-ai fi dat. Oricum nu cred ca vei citi vreodata nimic din ceea ce as fi vrut sa iti spun…esti prea egoista. Vrei doar sa fii fericita, sa iti traiesti viata, sa nu suferi mai ales. Chiar daca asta inseamna sa te minti ca iubesti. Chair daca asta inseamna sa pierzi iubirea vietii. Ma simt ca IOna…sufocat in stomacul unui peste imens, fara cale de scapare.

Stiu, cu cat ma zbat mai tare cu atat va fi mai rau. Te voi indeparta de mine. Deja esti foarte departe. Si totusi te iubesc ca in prima zi. Nu pentru cum arati. Nu pentru cine esti. Te iubesc pur si simplu. E mult prea tarziu. Nu mai incerc sa te uit. Stiu ca ai devenit o parte din mine. Lacrima din lacrima mea. sufletul meu pereche. Nu te pot ura oricat as vrea. Nu te pot ura orice mi-ai face.

Oare asta insemna sa iubesti? Incerc sa te las libera. Poate acum te indragostesti de altul. Eu tot incerc sa iti dau drumu. Incet dar sigur vad cu iti iei zborul. Am un gol in stomac. Vad cum tu urci si eu ma prabusesc. Mana ta pare intinsa spre mine dar de fapt ai rupt aproape toate firele invizibile care ne legau.

gata…a fost asa de simplu. Am ajuns jos. Acum e momentul sa ma ridic, sa ma scutur de praf si sa merg mai departe. Singur, de data asta. Foarte singur…